Prezentarea incepe in ordinea inversa a numerelor de pe tricou, adica a varstei.
Prima este Oana Pellea. Oana Pellea si atat, pentru ca deja este mult prea mare pentru a fi numita „fata lui Amza Pellea“ si nici nu ar fi corect sa mai poarte povara numelui celebrului ei tata. Oana nu este „Veta“, nici nu spune glume cu olteni, iar pe marile ecrane din Romania apare doar in productii hollywoodiene.
Ultima, cea la care ne referim, este de fapt o piesa de teatru filmata pe pelicula, in care 5 personaje, feminine si la fel de principale, interpreteaza un eseu despre conditia umana, pornind de la o situatie absolut prozaica.
Cele cinci angajate ale unei cafenele au de facut fata unei provocari - absenta bucatarului intr-o zi aglomerata -, o excelenta ocazie de a iesi din ste-reotipiile zilnice. Inevitabil, un astfel de scenariu aduce in prim-plan prestatiile actoricesti, ceea ce face ca succesul sau esecul peliculei sa depinda aproape exclusiv de interprete.
Oana a fost distribuita in rolul femeii care spala vase, ajunsa in postura de ajutor al unei bucatarese la fel de improvizate si care, imuna la stresul fantastic din jurul ei, gloseaza la nesfarsit, intr-un discurs strident de filosofic in raport cu imprejurarile.
Actorul de teatru se vede de la o posta, asa ca, in ciuda faptului ca din cele 5 actrite are cota cea mai scazuta, este de departe primadona filmului.
Colega de distributie cu Oana in „I Really Hate my Job“ este si Alexandra Maria Lara, o actrita de origine romana, dar practic necunoscuta publicului de la noi.
Ca si Oana, este fiica unui actor, nu atat de faimos ca Nea Marin, George Platareanu, numai ca, spre deosebire de aceasta, nu a mancat salam cu soia, familia ei emigrand in Germania cand avea doar patru ani.
Este in schimb cunoscuta in Germania, unde este consid