- Comentariu - nr. 192 / 2 Octombrie, 2007 Am putea insirui multe si colorate injurii ale oamenilor de rand la adresa guvernantilor in legatura cu ceea ce pretind ca fac si nu se vede nimic - grija fata de nevoile oamenilor. Asta, cu atat mai mult cu cat diabolica minte a nu stiu cui inventeaza si pune in aplicare noi si noi parghii prin care poporul este in continuare pauperizat, saracit adica, pana in ultimul hal, in ciuda faptului ca, conform statisticilor oficiale, veniturile (salariile, in speta) ale romanilor cresc in asa masura incat se ingrozesc pana si Consiliul si Parlamentul European. Are grija Guvernul sa puna pe masa Legislativului spre aprobare masuri care sa mentina populatia la sistemul de existenta "de pe o zi pe alta". Este falsa alerta proclamata de diverse organisme bucurestene cum ca salariile angajatilor cresc intr-un ritm periculos, ceea ce, chipurile, ar duce la "incalzirea economiei" prin dezechilibrul dintre cerere si oferta. Chiar daca ar fi sa dam crezare acestei teorii, actiunea ei fizica ar insemna ca productia de bunuri materiale autohtone nu mai face fata cererii - cu toata influenta asupra inflatiei - treaba pe care o s-o analizam cu alt prilej - si ca Romania este nevoita sa apeleze in masura tot mai mare la importurile de produse alimentare si marfuri, pe care, pana mai anii trecuti, si le producea "intern". Iar putinatatea de bunastare pe care ar crea-o un dram de salariu mai mare - care si asa este mult sub nivelul de jos din alte state ale Uniunii Europene - trebuie stopata, anulata prin masuri fiscale coercitive. Este adevarat ca evaziunea fiscala in Romania atinge nivele "de pomina", cum spunea mai deunazi un oficial, dar se vrea uitat ca nu sarantocul de palmas orasean sau cel rural bate recordul in aceasta privinta, ci tocmai marii bancheri, baroni, mafioti, milionarii si miliardarii aflati, din pacate, "in capul mesei roman