În ultimii 17 ani, au fost nenumărate proiecte de revigorare a infrastructurii centrului istoric al Capitalei, lăsat în paragină în ultimii ani ai regimului comunist. Clădiri ridicate de negustori şi meşteşugari cu faimă, au ajuns ruine locuite de tot felul de persoane dubioase, iar spaţiile de la parter au fost exploatate de tot felul de firme, care de cele mai multe ori dădeau o faţă comercială locului. În zonă se aciuaseră familii sărace, care locuiau ilegal, iar autorităţile nu se îngrijeau de starea clădirilor revendicate şi nici a conductelor vechi de peste 100 de ani,care nici nu se mai ştia pe unde trec.

În această toamnă, Primăria Capitalei a organizat câteva festivităţi de Zilele Bucureştiului chiar pe străzile cu rezonanţă istorică aflate până nu demult în lucru: Smârdan şi Lipscani. După eforturile municipalităţii de refacere a infrastructurii în centrul-pilot, se simte că inima veche a Bucureştiului a reînceput să bată. Suflul de zonă istorică, aşa cum o vedem în orice oraş european, începe să adie. Pavajul care urmează linia de altădată, felinarele de pe stâlpii cu izul perioadei moderne creează o stare de plăcută. Oamenii se simt bine şi îşi fac timp chiar să se oprească la o terasă. Iar proiectele care urmează sunt încurajatoare şi, dacă vor fi finalizate vore face din centrul istoric cea mai vizitată arie a oraşului.

Mai sunt încă zone urâte, dar cauza este situaţia juridică incertă a imobilelor. Pentru că Primăria Capitalei se judecă încă, cu foşti proprietari, pentru clădirile pe care consideră că trebuie să le administreze. De altfel, pe strada Lipscani sunt vreo nouă case de negustori (ale Primăriei) care vor fi consolidate de municipalitate, prin programul „Un Bucureşti frumos”, în valoare de 6,5 milioane de euro, desfăşurat în colaborare cu Ministerul Culturii şi cu PNUD. O altă clădire care aparţine 100 la sută municipalităţii e