Toate sistemele de învăţământ au un numitor comun: evaluarea continuă
Norvegienii nu primesc note decât din clasa a VIII-a
În celelalte state UE, învăţământul obligatoriu durează de la 9 la 11 ani. Elevii din Bulgaria, Liechtenstein şi Portugalia petrec cel puţin 9 ani pe băncile şcolii, cei din Lituania, Slovacia, Polonia şi Norvegia – 10 ani, iar cei din Luxemburg, Malta şi Scoţia – 11 ani. Fiecare sistem are anumite particularităţi, menite să îl eficientizeze.
În Liechtenstein, în învăţământul primar, elevii care excelează într-un domeniu sunt pregătiţi după programe separate. În Malta, în primii 2 ani, elevii sunt grupaţi în clase, în funcţie de vârstă, iar în ultimii 2 ani – în funcţie de rezultatele obţinute la testările naţionale anuale.
În Polonia, există şi clasa zero, clasă pregătitoare, ataşată grădiniţelor sau şcolilor primare. Sistemele de evaluare diferă şi ele. În Scoţia, până la 11 ani, elevii sunt monitorizaţi de profesori în timp ce lucrează, se discută cu ei cu privire la sarcinile pe care le au, li se dau teste. La nivel naţional, există ghidul „Evaluarea 5-14”, prin care profesorii sunt încurajaţi să facă evaluări continue.
În Bulgaria, se dau calificative de la excelent la rezonabil, în primele 2 clase, şi note de la 6 la 2, după aceea. În învăţământul primar, în Lituania, elevii nu sunt examinaţi şi nu primesc note. Evaluarea e de 3 feluri în Portugalia: evaluarea făcută de profesor, care determină strategia de la clasă, o evaluare formativă, folosită în toţi cei 9 ani, şi una sumativă, la finalul fiecărui an şi ciclu.
Nici în Norvegia, în clasele primare, nu se acordă note, introduse abia în clasa a VIII-a. În Malta, în unele şcoli se dau note (10-100), iar în altele calificative (A-E). În Lituania, părinţii nemulţumiţi de evaluarea copiilor pot apela la inspectorii şcolari, care pot interveni p
