In numarul trecut consemnam cateva impresii asupra filmului lui Cristian Mungiu, afirmand ca descrie cu maxima acuratete starea de insensibilitate pe care a implantat-o comunismul in spiritul nostru si care persista si azi, chiar daca sub alte forme, cu alte masti. Un articol aparut chiar in acest ziar, semnat de Dan Stanca, imi da prilejul sa fac unele precizari referitoare la subiectul de saptamana trecuta. Articolul lui D. Stanca se refera la rejudecarea recenta a cazului Tanacu, care a dus la reducerea pedepsei fostului preot Corogeanu (de care biserica s-a descotorosit), de la 14 la 7 ani inchisoare. Zice editorialistul: "Intr-adevar, preotul nostru nu a luat toporul si nu a dat in capul victimei. Nu a injunghiat, nu a strangulat..." si, ceva mai jos se intreaba: "Oare ce a facut preotul nu a fost legitim, bine intentionat?". In continuare, autorul articolului afirma ca daca ne situam pe planul "sacru" ar trebui sa judecam lucrurile altfel decat tribunalul, care se situeaza prin forta lucrurilor, in planul "profan". si spune ca ar fi trebuit convocat la judecata Satana... in calitate de martor.

Ar fi de vazut in cine a intrat Satana, in surioara Irina sau in popa cel roscat fata de care Rasputin pare un copil de gradinita. Aceasta problema, colegul nostru nu si-o pune. Sa lasam problematica in seama teologilor! Lucrul care ma preocupa pe mine in comentariul sus-zis este altul: faptul ca preotul nu a dat cu toporul in capul victimei ar putea fi considerat o circumstanta atenuanta. Preotul a putut fi de buna-credinta, actiona conform convingerilor lui! Pai daca este asa, multe lucruri s-au facut dintr-o profunda convingere si ar trebui iertate. Din convingere de comunist cinstit Stalin i-a omorat prin foamete pe taranii ucraineni. Din convingere i-a gazat Hitler, un nazist consecvent, pe evrei, tigani si homosexuali. Ei erau niste ideologi, nu fac