De obicei, când te gândeşti cum să-ţi petreci timpul liber, posibilele opţiuni nu includ tirul cu arme de foc. Dacă vânătoarea e un sport relativ larg răspândit în România şi recunoscut ca atare, tirul face încă o figură marginală. Poligonul „Anatolie Sălceanu“, din vecinătatea localităţii Tunari, şi clubul de tir sportiv omonim au fost înfiinţate de un grup de entuziaşti, sportivi de performanţă, ca asociaţie nonprofit, însă independent de oric
De obicei, când te gândeşti cum să-ţi petreci timpul liber, posibilele opţiuni nu includ tirul cu arme de foc. Dacă vânătoarea e un sport relativ larg răspândit în România şi recunoscut ca atare, tirul face încă o figură marginală.
Poligonul „Anatolie Sălceanu“, din vecinătatea localităţii Tunari, şi clubul de tir sportiv omonim au fost înfiinţate de un grup de entuziaşti, sportivi de performanţă, ca asociaţie nonprofit, însă independent de orice finanţare publică. Eugen Dima, preşedintele clubului, este un vechi trăgător, încadrat în categoria I şi membru în Biroul Federal al Federaţiei Române de Tir Sportiv.
„Noi reprezentăm o premieră, pentru că nimeni până în anul 2000 nu se gândise că există posibilitatea de a înfiinţa un club de tir privat“, spune Dima. „Marea grijă, care mie mi s-a părut dusă un pic înspre ridicol, fusese ca nu cumva poligoanele şi cluburile private să devină centre de pregătire paramilitară.“ Proiectul iniţial prevedea un buget de investiţii de circa 1,5 milioane de euro până la finalizarea tuturor lucrărilor. „Până în momentul de faţă, suma cheltuită este în jur de 230.000 de euro, până în luna iunie, când am făcut ultimul nostru bilanţ“, explică Dima; în continuare, clubul caută surse de finanţare pentru a continua derularea proiectului, dar problema cea mai mare este că, deşi există un interes semnificativ pentru tirul
