Alături de marile instituţii financiare aflate sub controlul statului, la Bucureşti s-au dezvoltat şi importante bănci particulare, care au fost la început formate în majoritate din asociaţii limitate sau în comandită şi care au adoptat aproape toate forma de societate anonimă. Aşa a fost şi cazul Societăţii de asigurări „Agricola“, creată la începutul secolului XX şi care a rezistat vremurilor până în ultimii ani ai pieţei libere româneşti, prin 1948

Alături de marile instituţii financiare aflate sub controlul statului, la Bucureşti s-au dezvoltat şi importante bănci particulare, care au fost la început formate în majoritate din asociaţii limitate sau în comandită şi care au adoptat aproape toate forma de societate anonimă.

Aşa a fost şi cazul Societăţii de asigurări „Agricola“, creată la începutul secolului XX şi care a rezistat vremurilor până în ultimii ani ai pieţei libere româneşti, prin 1948-1949. Mica Românie urbană de la 1900, dar şi, într-o măsură ceva mai mică, mediul rural începuseră a se obişnui atât cu contractarea creditelor, cât şi cu necesitatea de a încheia asigurări. Alături de marile societăţi din domeniu, care la 1900 existau deja de aproape o jumătate de veac, îşi făceau apariţia instituţii de profil, de nivel cel mult mediu, pentru un eşantion de clienţi cu venituri mici şi mijlocii.

Acest mecanism începuse să funcţioneze foarte bine în condiţiile în care leul avea ca etalon aurul, moneda de un leu echivalând ca valută cu francul francez pretutindeni în Europa; de atunci a rămas celebră moneda de 20 de lei, intrată în folclor cu denumirea de „un pol“. Leul era cea mai puternică monedă din zona Balcanilor, aceasta şi datorită dezvoltării industriei petroliere, care luase avânt încă de prin 1870-1880.

Revenind la subiectul nostru, „Agricola“ a