În ultima lună, şase bănci centrale au majorat nivelul dobânzilor pentru a se apăra de valurile crizei financiare. Criza de lichiditate de pe piaţa americană a fost unul din factorii care a determinat băncile centrale din şase ţări să majoreze nivelul dobânzii de referinţă. Celălalt risc a fost scumpirea alimentelor. Imediat după falimentul a două fonduri de investiţii americane specializate în piaţa creditelor ipotecare cu risc ridicat au avut loc mutări mari de f

În ultima lună, şase bănci centrale au majorat nivelul dobânzilor pentru a se apăra de valurile crizei financiare. Criza de lichiditate de pe piaţa americană a fost unul din factorii care a determinat băncile centrale din şase ţări să majoreze nivelul dobânzii de referinţă. Celălalt risc a fost scumpirea alimentelor.

Imediat după falimentul a două fonduri de investiţii americane specializate în piaţa creditelor ipotecare cu risc ridicat au avut loc mutări mari de fonduri la nivel mondial. Acestea s-au resimţit şi în Europa şi i-au făcut pe bancherii centrali fie să ridice dobânzile, fie să aibă o grijă în plus: cea a şocurilor economice „importate“.

Federal Reserve (Fed), banca centrală a SUA, a decis la mijlocul lunii trecute să ridice cu 0,5% nivelul dobânzii de referinţă, până la 5,25%. Pe lângă Fed, şi guvernatorii băncilor centrale din Elveţia, Suedia, Norvegia, Cehia şi Polonia au luat decizii similare.

Dobânda de referinţă este principalul instrument prin care statele pot lupta împotriva inflaţiei. Dobânzile mari înseamnă credite mai scumpe, şi astfel este înfrânat consumul în rate. Şi înseamnă că depunerea banilor la bancă devine mai atractivă, faţă de cheltuirea lor „pe loc“. În plus, în cazul economiilor emergente, dobânda este şi un instrument pentru a păstra în interiorul graniţelor miliardele de euro p