Recent am fost intrebat de un ziarist cum a fost posibil ca in Revista Romănă de Studii Internaţionale să apară in 1986 un articol critic la adresa mecanismelor economice din "ţările socialiste", care pleda pentru reforme de piaţă. Acel articol provocase venirea la Bucureşti a corespondentului lui Washington Post pentru Europa de Răsărit (cu care nu m-am putut intălni) şi fusese comentat la Radio Europa Liberă. Fiind impreună cu bunul meu prieten, Vasile Pilat, autorii acelui studiu, ofer o explicaţie, pe care am evocat-o şi in faţa studenţilor la universităţi din Europa şi SUA, unde am conferenţiat. Am abordat problematica generală a "sistemului economic socialist", nefăcănd referire specială la Romănia; am adăugat la analiza noastră observaţii ale unor economişti din ţări vecine, inclusiv din fosta Uniune Sovietică (mai ales şcoala de la Novosibirsk, condusă de T. Zaslavskaya şi A. Aganbegyan) şi am introdus unele citate din Ceauşescu. Am făcut apel la asemenea citate şi in alte articole (in care am susţinut mecanisme de piaţă in Romănia) pentru a le face mai comestibile.
O modalitate de a scrie/critica era utilizarea unui limbaj foarte tehnic, specific analizelor macro şi micro serioase. Aşa au fost studiile privind absorbţia internă şi echilibrul extern, care au apărut in Revista Economică (nr. 45/1982; nr. 28/1983, nr.44/ 1983) şi Teorie şi Practică Economică (nr. 4/1985 şi 2/1986). Mesajul studiilor a fost semnalat in presa economică din Ungaria, apărănd intrebarea dacă ce scrie Dăianu nu anunţă reforme la Bucureşti.
In analiza care utiliza modelarea, metode cantitative, am recurs la eufemisme, la inovaţii terminologice, care să efateze la suprafaţă mesajul. In Viitorul Social nr. 6/1987 mi s-a publicat "Echilibrul şi Performanţa Sistemelor Economice", unde am căutat să arăt că economiile socialiste se confruntă cu o "restricţ
