Zidul Berlinului a separat, vreme de 28 de ani, doua sisteme politice si a despartit brutal cetatenii germani. Ideea zidului a incoltit in mintile liderilor comunisti din Germania socialista la finele anilor '50, cel mai probabil din cauza fluxului foarte ridicat de nemti care fugeau catre capitalism.
De cele mai multe ori, cei care alegeau sa treaca granita, fara dificultate in primii ani de dupa incheierea celui de-Al Doilea Razboi Mondial, erau tineri cu studii superioare ori oameni trecuti de prima tinerete, insa bine pregatiti profesional. Germania de Est ramanea fara mana de lucru si suferea si o lovitura de imagine cauzata de exodul propriilor cetateni catre Vest.
In noaptea de 12 spre 13 august 1961 se pun bazele zidului care avea sa separe brutal familii si sa-i lase fara locuri de munca pe cei care lucrau peste frontiera est-germanii in Berlinul de Vest. In aceeasi noapte, legaturile cu metroul sau cu trenul intre cele doua jumatati ale Berlinului sunt intrerupte trenurile de metrou venind din vest nu mai pot opri in statiile din est.
Comunitatea internationala a reactionat lent la aceasta ruptura, decisa de comunistii est-germani sub obladuirea Moscovei. Iar americanii nu au dorit sa riste un nou razboi mondial, cu arme nucleare, contra Uniunii Sovietice. De-a lungul celor aproape 30 de ani de viata a zidului (Maurer, in limba germana) est-germanii l-au intarit continuu si au cautat sa extinda, pe teritoriul lor, distanta de securitate pana la acesta. Se estimeaza ca peste 1000 de persoane au murit incercand sa treaca ilegal granita spre Berlinul de Vest.
In 1989, pe fondul slabirii regimurilor comuniste din Europa Centrala si Rasariteana, regimul comunist est-german decide sa permita libera-circulatie a cetatenilor sai, presat si de puternice manifestatii ale est-germanilor. Vestea este imediat preluata de m
