Inceputul anului scolar este o ocazie pentru parinti de a-si aminti ca obstacolele pe care trebuie sa le invinga pentru a-si educa copiii sunt din ce in ce mai numeroase: ele incep cu disparitia autoritatii in scoala, continua cu televizorul si se termina cu fenomenele de moda produse de societatea de consum. In Franta, dezbaterea in jurul crizei prin care trece invatamantul este veche de cateva decenii. Pentru a rezuma, aproape toti specialistii regreta ca scoala autoritara a fost lichidata dupa 1968 (un an de cotitura in materie de filosofie de viata sociala), fiind inlocuita cu scoala egalitara. Un fenomen resimtit, de altfel, mai peste tot in Europa occidentala si care a inceput sa fie vizibil si in tarile est-europene iesite din comunism. Altfel spus, elevul incepe sa se simta egal cu profesorul, in timp ce scoala devine un spatiu de viata, si nu un spatiu de munca.

Pentru a reveni insa la cosmarul parintilor care incearca sa-i "faca oameni" pe copiii lor: televizorul si jocurile video au devenit dusmani redutabili ai educatiei, adevarate forme de spalare a creierelor. Ele sunt considerate de unele sindicate de parinti, in Italia de exemplu, ca fiind la fel de periculoase precum drogurile. Cercetatori americani au ajuns la concluzia ca televizorul si jocurile video au devenit o problema majora a sanatatii publice, la fel ca alcoolul si fumatul. E greu de spus insa daca vanzarea acestor produse insotite de o nota de avertisment (ca in cazul tigarilor si alcoolului) ar putea duce la o mai buna dozare a utilizarii lor. Statisticile arata ca adultii isi petrec ei insisi, zilnic, cam 3 ore si jumatate in fata televizorului, ce sa mai ceri deci de la copii?

Sunt nenumarate studiile care demonstreaza astazi ca un copil dependent de televizor risca sa devina, in primul rand, obez. La fel de grave sunt insa si celelalte riscuri comportamentale: pers