Nimic mai strain de temperamentul, de comportarea si convingerile lui Mihail Sebastian decit indiferenta. S-a dovedit a fi un om de atitudine, de cum incredinta tiparului intiiul articol. Proaspat absolvent de bacalaureat, lua prompt distanta fata de „generatia violentei“, ca sindrom al debusolarii. Se intimpla acest botez in ale gazetariei pe data de 6 august 1926.

Treptat, au intrat in sfera sa de interes absolut toate aspectele manifestarilor publice, de la sport si turism pina la disputele pentru putere in arena politicii interne si internationale. De aici, intinderea activitatii publicistice, puzderia de colaborari in presa, de natura a depasi cantitativ, iar, uneori, si sub raportul semnificativelor implicari in actualitate, prestatiile sale literare. Exegetul literar, cronicarul de teatru, comentatorul noutatilor de librarie la standurile autohtone si straine, a avut un concurent redutabil in observatorul si analistul deplasarilor de forte pe esichierul politic, din tara si din lume. Sa fi fost premonitor faptul ca semnatura sa aparea, pentru prima data, intr-o gazeta ce se chema tocmai Politica?

Propriu-zis, nu politica i-a captivat interesul. Dovada, nu s-a inrolat de partea nici unui partid. L-au pasionat mentalitatile, atitudinile, ideile proliferate pe scena politica, iar in descifrarea lor se prevala de acelasi discernamint critic si de aceeasi curiozitate analitica folosite in identificarea metamorfozelor, disputelor, cristalizarilor din domeniul literaturii, al artelor, cu punerea in valoare a interferentelor, de natura sa avantajeze intelegerea conjuncturii social-istorice. Avea chiar grija sa elimine perceperea sectara a profesiei de critic: „Prin critica nu trebuie sa intelegem simple exercitii de observatie literara, ci o disciplina de gindire, al carei obiectiv nu este exclusiv literatura, ci viata, problemele ei morale,