Emilian Marcu Stapani pe o situatie, cel mai adesea provizorie, la un ziar, local sau national, prezenti din cand in cand la cate o emisiune a unei televiziuni de nisa (dar in mintea patronului neaparat nationala), isi dau aere, cu suprema credinta ca ei si numai ei detin adevarul definitiv.

Postati in scaune cu rotile (nu carucioare pentru invalizi, desi multi le-ar merita), leganandu-se intr-o parte si in alta, asa cum fac si cu ideile lor, ne dau sfaturi, la diverse ore, cu o siguranta de Sfinx incremenit in precizie.

Afisand o figura plina de importanta, gata-gata sa sperie ciorile de pe turla Bibliotecii Centrale al carui prag demult nu l-au mai calcat, batosii formatori de opinie stau mereu cu degetul mare intins, de parca ar trasa directia spre care sa se indrepte, neaparat, Romania.

Rituosi, cu tafna si fudulie, vezi draga doamne, de boier al intelepciunii si culturii, nu nationale, ci de-a dreptul universale, morfolesc, intre gingii, cuvintele, nici sa le intelegi prea bine, dar nici sa nu le intelegi. Sfaturile lor, de moasa comunala, umplu ecranele tuturor televiziunilor cand ti-e lumea mai draga, mereu in ofensiva, mereu gata sa ne sufoce.

Tafna si fudulia le sunt atributele cele mai la indemana in aceasta perioada pe care o tot numim, sau de fapt ei o numesc atat de inexpresiv si de plat, de tranzitie, a acestor asa-zisi formatori de opinie sau analisti politici, sau cum s-or mai fi autodefinind atunci cand isi pregatesc strategia de atac. Acestea sunt emblemele cele mai uzitate, cu care unii semeni de-ai nostri, cu merite pana la genunchiul broastei, tasnesc din pat direct pe micul ecran si apoi la casieria institutiei pentru a-si primi ceea ce cred ei ca li se cuvine pentru pupatul mainilor, maririle timpului. Las la o parte faptul ca spusele de astazi, laude mai ales, devin insultele cele mai acide si mai veroase,