- Diverse - nr. 194 / 4 Octombrie, 2007 Localismul creator trebuie privit din perspectiva dinamicii ansamblului literaturii romane, in care Centrul si Marginea, Provincia si Capitala nu sunt nimic altceva decat termenii unei ecuatii, ale carei necunoscute tin doar de criteriile imponderabile ale talentului si valorii artistice. Discrepanta flagranta care mai subzista uneori este, insa, intre talent si afirmare a talentului, intre prestanta si prezenta, intre valoare si mediatizare a valorii. Din acest punct de vedere, provincia a avut parte, dintotdeauna, de un tratament discriminatoriu, in sensul unei prezente mult mai restranse in mass-media culturala bucuresteana. Discreta prin insasi definitia ei, provincia nu a stiut, poate, sa-si faca auzite, intotdeauna, cu suficienta claritate si forta, dezideratele si optiunile estetice. Principalii dusmani ai valorii si ai unei perceptii corecte a spiritului localist in cultura romana sunt, desigur, cumetriile literare, veleitarismele, promovarea falselor ierarhii si a pseudovalorilor, prezenta destul de apasata a imposturii in coloanele revistelor sau in librarii. Localismul creator romanesc are, fara nicio indoiala, un loc al sau, bine definit, un rol neindoielnic, o pondere considerabila in metabolismul cultural romanesc. Cu conditia sa-si inteleaga si sa-si asume rolul sau, sa-si sustina cu mai multa forta si pregnanta resursele si valorile, sa-si reprime in mod constant accesele de veleitarism si sa-si tempereze falsele orgolii. Localismul se defineste, la nivel tematic, printr-o comuniune secreta, o corespondenta adanca a creatiilor ce stau sub semnul tutelar al unei anumite geografii literare si spirituale. Aceste opere literare ne vorbesc, in esenta lor ultima, despre un spatiu si un timp cu o structura distincta, particulara, despre un "loc" si un "ceas" care le configureaza prezenta si relieful particular. Geogra