In Romănia se practică imbogăţirea după modelul Estului sălbatic.
In Romănia se practică imbogăţirea după modelul Estului sălbatic.
Preţul imobilelor s-a triplat in ultimii trei ani, dar cănd intrebi un oficial dacă această explozie are vreun efect asupra inflaţiei ţi se răspunde sec: "Imobilele nu figurează in coşul de măsurare a indicelui preţurilor de consum".
Bun, dar dacă nu se măsoară nu inseamnă că nu influenţează. Ludwig von Mises a spus-o răspicat incă din 1912, inaintea lui Milton Friedman: Inflaţia este un fenomen monetar. Or, majorarea preţului caselor şi terenurilor n-are legătură cu vreun bun sau vreun serviciu produs, dacă activele se folosesc doar ca mijloc de stocare a banilor. Mai mult, ritmul scumpirilor de pe piaţa imobiliară a fost de 15 ori mai inalt decăt cel al creşterii economice.
E suficient insă să se afişeze nişte preţuri mai mari ca să provoace inflaţie? Nu, preţul trebuie şi plătit. Apoi, cănd banii căştigaţi intră in consum, au potenţial inflaţionist. Dar chiar dacă vănzătorul economiseşte suma - o depune la bancă şi incasează dobăndă - tot provoacă inflaţie, fiindcă generează o cheltuială, iar banca, la răndul său, aruncă alţi bani in piaţă pe seama activelor depuse garanţie. Oare asta nu se poate adăuga la cauzele lichidităţii in exces care determină banca centrală să sterilizeze o bună parte din masa monetară a ţării?!
Banca Naţională recunoaşte că politica de expansiune agresivă a creditului este cea care a afectat indicatorii macroeconomici (inflaţie, deficit de cont curent). Admite că in 2005, de pildă, depăşirea ţintei de inflaţie a fost cauzată, printre altele, de ritmul de creştere foarte inalt al masei monetare, care nu a putut fi compensat in intregime de scăderea vitezei de rotaţie a banilor. Ce vreţi mai mult?! Noroc că in perioada care a urmat
