Steaua a pierdut in faţa lui Arsenal la un gol diferenţă. Aparent, rezultatul păgubeşte comentariile de observaţii categorice. Doar subiectivismul poate fi bănuit că va tăia graniţa intre ingăduitori şi drastici.

Steaua a pierdut in faţa lui Arsenal la un gol diferenţă. Aparent, rezultatul păgubeşte comentariile de observaţii categorice. Doar subiectivismul poate fi bănuit că va tăia graniţa intre ingăduitori şi drastici. Cei salvaţi de trăirile emoţionale vor da in noi cu matematica rece a clasamentului şi, normal, nu vor avea opoziţie argumentată. Comparaţia cu marele Arsenal va fi exploatată in favoarea Stelei. Am convingerea că se va broda mult pe ideea că am dat o replică neaşteptată trupei lui Arsene Wenger. Se va vorbi despre eroismul jucătorilor noştri care a compensat diferenţa de valoare dintre competitori, se va spune că am reuşit in mare parte a jocului să fim egalii unei selecţionate mondiale şi doar fatidicul minut 76 ne-a invins. Comparaţia Stelei cu Steaua va funcţiona şi ea pe post de indulcitor al insuccesului. Ni se va cere să facem recurs la memorie. Să ne amintim că in ediţia precedentă a Ligii Campionilor, in meciurile de acasă cu Real Madrid, Lyon sau chiar Dinamo Kiev, scroafa a avut un deces mult mai convingător. Ni se va cere să recunoaştem că Steaua a făcut cel mai bun meci al său din actualul sezon. Ni se va cere, fără a ni se oferi nimic la schimb.

Comparaţiile nu reprezintă decăt argumente facile in disputa cu cei care, dimpotrivă, vor spune că Arsenal a amănat 76 de minute execuţia doar din cinism. Că putea inscrie oricănd şi ori de căte ori ar fi vrut, dar Wenger a găndit o regie a spectacolului din care să nu lipsească dramatismul. Că supuşii reginei ne-au invins la doar un gol diferenţă doar pentru a putea povesti nevăzătorilor că au avut totuşi un meci dificil, doar pentru a-şi tre