Succes! În sfârşit, victorie! Şi cât a durat acest chin! A trebuit să treacă opt etape în campionat şi un meci în cupă, aproape 700 de minute fără gol marcat şi multă umilinţă, ca să vedem o reuşită a Universităţii. Şi poate că nici de data asta nu am fi asistat la marcarea unui gol dacă „pila stălinesciană“, Baird, sau noua „Minune Blondă“, Dina, ar fi jucat. A trebuit să aşteptăm atât timp pentru a i se da o şansă lui Luţu. Cel mai vârstnic component al echipei, catalogat ca fiind depăşit şi trimis să joace pe meleaguri din divizii inferioare, probabil pentru a le arăta puştilor de la Primăvara cum se face un dribling ca la carte, şi nu ca în Sierra Leone, de unde venea cel înlocuit de Luţu în minutul 51.

Ce aşteptare! Doamne, ce aşteptare! Bătrâne, jos pălăria! I-ai devansat pe toţi. Ar trebui să-l tragi de urechi pe Dina, pentru a-i arăta cum se face o pătrundere directă pe poartă, ar trebui să-i predai lui Woobay arta numită „dribling“ şi să-l atenţionezi pe „golgheterul“ Baird că sarcina lui în echipă e să dea gol, nu să creeze degringoladă.

Bineînţeles, Hagi, că un meci nu te poate salva de munca pe care trebuie să o depui până la sfârşitul sezonului, însă pentru un moment ne-ai arătat iarăşi nouă, celor lipsiţi de momente magnifice (titluri, cupe, participări europene, Oblemenco, Balaci etc.), de ce ţinem cu echipa asta ca nebunii. Ne-ai readus bucuria fotbalului-spectacol, ai readus „samba“ braziliană pe stadionul „Oblemenco“. Bravo, Lutzinho! Ţine-o tot aşa şi lumea o să fie iar la picioarele tale. Şi dacă mai poţi, din când în când, arată-le băieţilor tribunele goale şi spune-le, de fapt, pentru cine ar trebui să joace ei, nu pentru bani, fiţe, gagici sau lansări spre Bucureşti.

Alt „bătrân“ pe care trebuie să îl pomenim este Ilie Balaci. Acesta, invitat la o emisiune sportivă locală, a fost abordat de reprezentatul presei, Narcis Drejan, să