În aceste zile, viruşii moţiunii celor o mie de zile înroşesc buzele şi ecranele tuturor. Noi însă suntem cu toţii sătui de şmenurile politice de canal, suntem sătui de rozătoarele perseverente ale bună-stării noastre, suntem sătui cu toţii de acest original tip de „democraţie fanariotă“ ale cărei Înalte Porţi se găsesc în faţa vilelor demnitarilor.

Tocmai de aceea vă propun astăzi o poveste care nu are nimic de-a face cu Balcanul nostru contorsionist, o poveste zguduitoare care se petrece într-o ţară atât de departe de noi încât cei mai mulţi nici nu am şti să o localizăm pe hartă. O poveste în contrapunct cu văicărelile îmbăloşate ale conflictelor de pe scena noastră politică.

Zeci de mii de călugări budişti mărşăluiesc la celălalt capăt al pământului, în ceea ce este cea mai mare revoluţie paşnică a ultimului deceniu. Revoluţia hainelor stacojii pe al căror fond picăturile grele de sânge nevinovat nu pot fi deosebite de ţesătura aspră a ascetismului. Myanmar, una dintre ţările sud-estului Asiei, este teatrul represaliilor violente ale guvernului militar împotriva zecilor de mii de călugări protestatari. Centrul iniţial al demonstraţiilor a fost pagoda Shwedagon, simbolul spiritual al ţării, în jurul căreia s-au coagulat călugării budişti, revoluţionarii mâinilor goale. Iniţial, trupele guvernamentale au atacat clădirea, relatează trimisul agenţiei DPA, dar călugării au început să lovească în farfuriile lor de metal, zgomotul atrăgând mulţimea care le-a sărit în ajutor. Militarii s-au retras momentan, revenind în timpul nopţii spre a înfăptui o represiune sângeroasă. Gaze lacrimogene şi gloanţe s-au revărsat asupra capetelor rase şi asupra ochilor închişi într-un suprem gest de abandonare. Deşi guvernul a susţinut că au existat doar 20 de victime, recent ştirea uciderii a mii de călugări a reuşit să treacă dincolo de gardul de sârmă ghimpată construit de