André GLUCKSMANN
Discursul urii
Traducere din franceza de
Ileana Cantuniari,
Editura Humanitas, Bucuresti, 2006, 230 p.
André Glucksmann este un intelectual francez aflat in buna traditie a intelectualului activ in viata cetatii. Si mai mult decit atit, a universalismului francez, deschis catre lume si, la nevoie, militant pentru cauzele acesteia. Un intelectual (convertit recent la dreapta lui Sarkozy, spre deosebire de prietenul sau, Bernard-Henri Lévy, ramas fidel stingii) care a denuntat la momentul respectiv „sfirsitul istoriei“, „postistoria“ clamate de Fukuyama (pe care il si ironizeaza, povestind cum respectivul s-a razgindit si s-a grabit sa-i condamne pe cei care s-au lasat furati de propria sa iluzie...), vorbind cu luciditate nelinistita de un asalt mai acerb ca niciodata al istoriei in epoca pe care o traim: „Departe de a fi abolita, violenta nebuna a istoriei ne cuprinde la fel ca razboaiele cu implacabila recurenta a faptelor diverse“.
Citatul e din Discursul urii/Le Discours de la haine, Plon 2004/ Humanitas, 2007 (traducere de Ileana Cantuniari) – cartea de care va fi vorba mai jos –, iar ideea e dezvoltata, asa cum arata eseistul intr-o nota de subsol, in discursul rostit in 1989, in onoarea lui Václav Havel, laureat cu Premiul Pacii – Iesirea din Comunism inseamna intrarea in Istorie. O fraza care, pentru noi, spune (sau asa ar trebui) foarte multe lucruri... Or, se intimpla ca postistoria hedonista a lui Fukuyama (imprumutata, spune autorul, de la Kojève, via Hegel), care il enerveaza atita pe Glucksmann, sa fie adoptata, cu mai multa sau mai putina „gratie“, de filozofii europeni dispusi sa-si ia „concediu sabatic“ intr-o Europa vazuta ca „un vast paradis turistic“.
Ironia e devastatoare: in subsol e citat si Sloterdijk, care, citindu-l la rindul sau pe Baudrillard care spunea ca „u
