Multe minuni putem vedea pe canalele care nu transmit nimic legat de motiunea de cenzura sau declaratiile pline de farmec si inefabil ale numitului intru Domnul Gigi Becali. Vrem sa nu accentuam aceste benigne ironii care ar putea declansa isteria fanilor fotbalului, cu atit mai mult cu cit formele lor de manifestare, extrem de vizibile si datorita camerelor de luat vederi, pot avea loc in moduri dintre cele mai variate.

Violenta nu ar mai fi o surpriza, ci doar ineditul formei de exprimare. Un fotbalist eliminat duminica de pe stadionul orasului ce gazduieste memoria lui Lucian Blaga si Adrian Marino, spirite europene de prima mina, a tras un sut cu piciorul intr-un perete de plastic facindu-l farime. Good boy, ca sa ne aducem aminte si de un alt jucator afro-constantean care s-a repezit la fizicul unei arbitrarese – iata ca femeile cuceresc noi teritorii de expresie – cu o furie demna de sustinatorii lui Khomeini, Nelson Mandela sau de mai noul furios Ionel Ganea cel Viteaz, cel care l-a luat de git pe un alt arbitru, tot din motive, sa le zicem, etico-emotionale.

Nemultumit de o decizie a unui arbitru, a sarit la bataie, ca un brav gladiator roman in arenele Antichitatii. Sensibili bine, s-ar zice, copiii acestia nu suporta nedreptatea, doar ca regulile si regulamentele in vigoare de pe strazile si stadioanele lumii nu accepta astfel de apucaturi. Care pot degenera intr-un carusel greu de imaginat si mai greu de stapinit. „Luatul de git“ si „datul la gioale“ – ce frumos e uneori universul lingvistic al lui „intru“ si „laturis“ – au devenit o ocupatie artistica in aceasta lume globalizata unde vrem, nu vrem, sintem obligati sa ne suportam unii pe altii. De ce amintim si spunem toate acestea?

Pentru ca aici, in Romania, stat national suveran si unitar, dincolo de mai vechile dispute intre romani si maghiari, dincolo de vechile