Doamna profesoară Maria Mogoşanu, într-un inspirat cuvânt înainte la cartea de debut a poetului brăilean Ioan Hop-Lelescu, pe numele său adevărat Vasile Farcaş, punea pe seama unei exigenţe exagerate şi poate a neîncrederii în sine, hotărârea mereu amânată de a-şi da la tipar volumele de poezie şi proză, când oricine ajunge să-l citească în această fază ajunge clar şi definitiv şi la concluzia că harul acestui autor este deosebit: "Poetul caută poezia în sine însuşi înainte de a o căuta în lumea înconjurătoare, şi o găseşte. Bucuriile şi necazurile intime îşi află transfigurarea în versul modern pe care îl cultivă cu înverşunare. El are o bogată lectură beletristică şi nu numai. Se plimbă fără ghid în literatura română şi universală. îi sunt apropiaţi Nichita Stănescu, Eminescu, Bacovia, Kazantzakis, Kafka, Elitis, Gellu Naum şi mulţi alţii. Stăpânirea marii literaturi se vede în poeziile sale. Şi-a asimilat-o fără să imite pe nimeni. Are propriul său drum în poezie. O poezie cu emoţii puternic intelectualizate, cu adâncimi de idei, construită cu o retorică echilibrată. Debutul său în volum la o vârstă matură va fi benefic." Cartea apărea în 2003, la Ed. Olimpiada din Brăila, cu un titlu care dă de gândit, Infirmitatea de a fi. Până la acea dată publicase în Ramuri bine primit. Cartea, însoţită de câteva texte noi foarte convingătoare, a trimis şi la România literară în 2004, unde a apărut cu o mică prezentare la Post-restant. Şi de atunci, o foarte lungă pauză, până de curând, când s-a decis să ne mai trimită versuri. Pe colţul manuscriselor rămase din 2004, notasem câteva cuvinte: "De păstrat! Bun pentru pagină." Bucuria mea de a afla că acest autor remarcabil a scris în continuare între timp, şi din ceea ce a scris şi ne-a oferit, preţ de 20 de texte, "poheme", cum şi le intitulează generic gellunaumian, am ales câteva pentru revista noastră. Această revenire, car