Alexandru Dobrescu Ca in scoala noastra oarecum superioara examenele si titlurile se vand si se cumpara precum zarzavaturile in piata, parca mai stiam. Boala e veche si nu i s-a dat, cel putin pana acum, de leac. E drept ca, la rastimpuri, se intampla sa mai fie prins cate un dascal eminent primind de la un student avid de invatatura cele cuvenite pentru trecerea unui "cui" sau vreun june savant trecandu-si doctoratul cu o teza copiata cu bagare de seama din scrierile unui fietecine parizian ori newyorkez. Numai ca prinsii respectivi, infierati cum se cuvine de colegi, vineti de indignare ca au trebuit sa respire acelasi aer cu asemenea specimene, nu sunt decat fraierii jertfiti pe altarul sfintei cutume. Executia lor publica n-are alt rost decat sa acopere cu o perdea de fum lucrarea celorlalti, fixata printr-o bine statornicita traditie.
Impresionat de pregatirea unei parti dintre absolventii invatamantului nostru academic, care se balbaie si daca o intrebi cum o cheama, necum chestiuni asa-zicand profesionale, si mai impresionat de altitudinea stiintifica a unor lucrari de doctorat din sfera umanistica, pentru care singurele taine nedezlegate raman acelea ale prea antipaticei gramatici, am propus, acum vreo cativa ani, mai in gluma, mai in serios, infiintarea unui ghiseu national, unde sa se elibereze, pe un pret bunicel (cu TVA), toate categoriile de diplome. Socoteam ca, oricat de scumpe ar fi taxele instituite pentru capatarea pe loc a ravnitelor patalamale, ele ar fi cu siguranta mai mici decat totalul sumelor platite de-a lungul anilor de studii pentru luarea "pe daiboji" a examenelor.
Nu m-am asteptat ca initiativa mea sa devina realitate. Ar fi insemnat o recunoastere implicita a adevarului ca scoala superioara a ajuns o mare negustorie si ca, platind ce e de platit, si o buturuga cu dare de mana ar putea sa o ispraveasca, la o a
