Imi continui plusul de biografie aici cu o personalitate culturala ieseana despre care, sincer, nu-mi dau seama ce se stie la nivel mai larg. Sigur, eseistul Liviu Antonesei este cunoscut si apreciat, poetul Liviu Antonesei, de asemenea.
Dupa volumul de povestiri Check Point Charlie (Editura T, Iasi, 2003), si prozatorul Liviu Antonesei a devenit cunoscut criticii - o dovedeste numarul impresionant de recenzii pe care acel volum l-a avut, desi autorul l-a publicat, din solidaritate pentru un proiect cultural, la o editura care abia se nascuse la vremea aceea, a Fundatiei Culturale "Timpul" din Iasi.
Nu stiu cat se cunoaste insa tocmai despre aceasta solidaritate pe care Liviu Antonesei a dovedit-o in repetate randuri fata de tinerii scriitori ieseni. Si, mai ales, daca este cunoscuta, nu-mi dau seama in ce masura se intelege amploarea unei asemenea contributii. La inceputurile cenacliere de care pomeneam si in articolele precedente puse sub semnul plusului de biografie, Liviu Antonesei nu era o prezenta constanta. Insa uneori putea fi vazut prin public, in vreun loc nu neaparat foarte vizibil, ascultand cu maxima atentie discutiile, intervenind rareori, dar, aveam sa constat mai tarziu, urmarind mai ales "vocile" salii: de la invitatul cenaclului, poetul sau prozatorul care sustinea lectura, pana la cei care interveneau critic asupra textului citit. Si n-o facea defel dezinteresat. Pregatind relansarea revistei Timpul, care-si avusese o prima perioada de glorie postrevolutionara pana pe la jumatatea deceniului zece, Antonesei isi forma o echipa. Iar in 1999, cand seria noua a revistei a fost scoasa pe piata, in redactie se aflau deja sau avea sa li se alature atat oameni care-si confirmasera valoarea culturala, precum Gabriela Gavril, O. Nimigean, Radu Andriescu sau Dan Lungu (de asemenea tineri si foarte tineri), cat si scriitori sau critici litera
