Orice plimbare devine prilej de prospectare a pietei imobiliare. Oriunde intorci capul, vezi cate o casa in constructie. De vanzare sau nu, locuintele se ridica sub soare ca ciupercile dupa ploaie. Si zice lumea ca nu are romanul bani. Poate este adevarat, insa bancile le sar in ajutor. Si doar, stim prea bine apetitul mioriticului pentru proprietati. Lucru normal dealtfel, daca tinem cont de faptul ca ani de-a randul huzurul locativ le-a fost interzis. Nu se mai uita oamenii unde si cum isi fac o casa, atata timp cat au un loc "pe pamant" unde sa stea sau daca investitia le aduce un profit substantial. Spiritul afacerist al autohtonului iese de fiecare data la iveala. Se observa, mai nou, tendinta de indepartare de oras si atractia fata de locurile mai de la tara. Si "la tara" chiar nu este peiorativ spus. Constantenii, spre exemplu, s-au cam saturat de oras, de preturile mari ale terenurilor, de zgomot, poluare si nervi in trafic. Incet, incet, se retrag inspre satele si orasele din apropiere. Sau se izoleaza putin prin localitatile unde au avut o fasie de pamant mostenire sau unde si-au permis sa-si ia un loc de casa. Frumos, n-am ce zice. Si, vilutele se ridica uneori peste noapte. Insa statisticile arata ca grija romanului pentru proprietate nu este chiar atat de mare, pentru ca, inca mai intalnim conditii de trai demne de secolul al 19-lea. Institutul National de Statistica a comunicat ca peste 22% dintre gospodariile din tara noastra detin locuinte construite din chirpici, paianta, stuf sau lemn. Dintre acestea, 46% sunt ocupate de pensionari si 32% de agricultori. Cu alte cuvinte, indeosebi de cei din mediul rural. Raportul statisticienilor mai spune ca cele mai multe gospodarii, adica 56%, au locuinte construite din materiale foarte rezistente, cum ar fi beton sau beton si caramida. Insa, o pondere importanta o au si locuintele din caramida si lemn, 15,