Cred ca, daca ar trebui sa rezum intr-o propozitie mandatul lui Traian Basescu, aceasta ar suna cam asa: are o agenda buna si nici un fel de strategie prin care sa promoveze aceasta agenda. Motiunea cazuta in parlament a fost, in primul rand, un esec al presedintelui si cred ca e momentul sa respire adanc si sa se gandeasca unde vrea sa ajunga, pentru ca nu prea ii iese mare lucru.
Intors din referendum cu legitimitate, dar fara putere reala, presedintele avea acum o oportunitate sa recastige influenta asupra politicilor guvernamentale, pe care a pierdut-o la ruptura de PNL. Influenta asupra politicii guvernamentale este miza oricarui om politic, inclusiv pentru presedinti, indiferent de bazaconiile pe care vi le indruga unii care citesc ingust Constitutia.
Un presedinte ales direct trebuie sa aiba influenta asupra politicilor guvernamentale macar pentru a fi reales, si asta au incercat si Ion Iliescu, si Emil Constantinescu, care acum joaca rolul de virgine constitutionale.
Dar Basescu a pierdut contactul cu puterea reala la ruptura de guvern, asa ca mandatul sau risca sa fie sterp, mai ales daca asaltul politicienilor asupra DNA va avea succes. O fi frumos sa te prezinti mereu pe post de presedinte al poporului, care se opune oligarhiei, dar este ineficient.
Mircea Geoana i-a ridicat o minge la fileu prin depunerea motiunii. Ce a facut Traian Basescu? I-a pus bete in roate. Initial, a declarat ca in nici un caz nu il va numi premier pe Geoana.
De ce trebuia sa spuna asta fara sa-l oblige nimeni? Oricum, numirea premierului e un atribut al presedintelui, deci de ce era nevoie sa submineze pozitia lui Geoana in PSD tocmai cand acesta ii facea un bine? A continuat pe aceasta linie declarand ca se gandeste sa refaca dreapta, cu PD si PNL.
Scenariu si iluzoriu, la cat s-au indarjit liberalii impotriv