Din cand in cand, politicienii - precum Traian Basescu recent, ori altii, dar si comentatori, “analisti politici” - vorbesc insistent despre “reforma clasei politice”. Cuvinte mari, sonore. Toata lumea le clameaza, dar nimeni de fapt nu le doreste continutul. Cum sa-l doreasca? Cine consimte sa se reformeze pe sine, acceptand ca e hot, imoral, corupt, incult? Caci altfel, fara acceptare, nu se poate. Nu poti deveni altul inainte de a sti cine esti si a o recunoaste cu onestitate. Chiar si cand a fost vorba despre reformele economice, mai intai a trebuit admis ca economia româneasca de stat era falimentara, in pofida laudelor pe care liderii si le aduceau lor insisi si realizarilor lor. Apoi a trebuit acceptat un alt model economic si preluate din afara reguli, legi, experti etc. Lucrurile au mers si asa destul de greu, dar, in final, tot am depasit economia socialista. Or, in privinta clasei politice, reforma e a oamenilor, si nu a lucrurilor, nici macar numai a legilor si normelor. Cum vor recunoaste politicienii adevarul despre ei insisi, atunci cand ei fac legile si tot ei le aplica? Cum vor recunoaste ca sunt niste nimenea, atunci cand ei se cred totul? Exista, desigur, grosso modo, doua posibilitati: ori actuala clasa politica, in majoritatea ei cel putin, se reformeaza pe sine, ori ea pleaca si lasa locul altora. Ambele variante par, in momentul acesta, imposibile. Votul pierdut de parlament la referendum a fost o buna ocazie de a vedea ca reforma interna a clasei politice e o iluzie: parlamentul avea datoria sa se autodizolve si trebuia sa se organizeze noi alegeri generale. Unii cred acum cu tarie in virtutile votului uninominal - mai ales presedintele Basescu si Cristian Pirvulescu, presedintele Pro Democratia, care militeaza de multi ani pentru schimbarea sistemului de vot. Nu sunt deloc convins de aceste virtuti. Ar fi trebuit sa ni se arate mai intai daca