Saptamana asta m-am furisat printre blocuri si am ajuns la o carciumioara de cartier, ca sa mananc fara fite si fara fasoane, care se gasesc din belsug in zona de nord a orasului. Asa ca am evitat Herastraul si am ajuns langa un alt parc - Tineretului. Un
E genul acela de loc unde kitschul nu poate fi numit kitsch pentru ca e la el acasa. E, mai precis, un altfel de gen - romantismul socialist: carciumioara care a crescut la poalele mastodontilor de beton, decorata simpatic, si din bucataria careia emana arome imbietoare. Din fericire, printre blocuri deja au crescut si copaci, asa ca mediul e mai putin arid, ba chiar aminteste de romanticele mahalale de dinainte de razboi.
Cel putin la fel de interesant este si factorul uman. La Misto e populat de figuri care mai de care mai pitoresti - baietii de cartier (in tricou mulat, pantaloni scurti si slapi), micutii afaceristi, tot de cartier, care vin La Misto pentru ca sunt tratati regeste, fetele din blocuri, care se imbraca din IDM sau Cocor, dar sunt asa frumoase ca nimanui nu-i pasa, toti sunt obisnuitii locului si vin regulat sa manance o ciorba sau un papanas supradimensionat.
Ca sa nu apara cine stie ce incurcaturi, tin sa precizez de la inceput: la carciuma asta numai numele e La Misto. Restaurantul e pe bune.
Omul si-a amenajat un coltisor de rai gastronomic la parterul unui bloc cu multe etaje si foarte multe apartamente. Spatiul, desi nu s-ar putea ghici de afara, este foarte generos si decorat placut, cu tablouri semnate Craioveanu si care infatiseaza actori mai mult sau mai putin celebri.
Imaginati-va ce surprins am fost cand m-am dat jos din masina, la poalele blocurilor, am intrat in restaurant si am dat nas in nas cu Johnny Depp. Daca n-as fi stiut cat de drag le e unor cunostinte de-ale mele, mai ca as fi iesit speriat din restaurant. Dar asa am luat o hotarar
