Ceea ce era de asteptat sa se intample s-a intamplat. Motiunea a picat, Mircea Geoana si PSD se afla intr-o pozitie slabita si la fel PD si Traian Basescu, in vreme ce guvernul PNL-UDMR pare consolidat. Dar nu consecintele esecului motiunii asupra vietii politice romanesti si a protagonistilor ei ne intereseaza aici, ci instaurarea unei practici politice ingrijoratoare: guvernarea ad-hoc. De la destramarea majoritatii guvernamentale, am avut parte de o serie de aliante si decizii ad-hoc, cu alte cuvinte destinate satisfacerii unor interese de grup si de moment.

Am avut, mai intai, episodul suspendarii presedintelui, insotit de formarea coalitiei ad-hoc PSD-PNL-UDMR-PRM, care au reusit sa schimbe tot ad-hoc Legea referendumului. Tot cu ajutorul unei aliante ad-hoc (aceeasi de mai sus minus PRM) a fost investit Guvernul Tariceanu II. Printr-o alianta ad-hoc – PSD-PD-PLD – s-a incercat miercuri doborarea acestui guvern si printr-o alta alianta ad-hoc – PNL-UDMR-PRM-PSD aripa Iliescu – acest lucru a fost impiedicat. Granitele ideologice s-au sters, principiile moral-politice au fost abandonate pentru castiguri tactice "aici si acum". La acest tip de politica se adauga traditia postdecembrista a reglementarilor ad-hoc cu destinatie economica. Cele mai bune probe ale coruptiei sunt ordonantele de urgenta, hotararile de guvern si legile adoptate in beneficiul amicilor politici si de afaceri, asa-zisul "furt cu legea in mana" de care legislatia romaneasca este plina.

Singura sansa pentru ca acest guvern minoritar sa treaca legea bugetului este sa realizeze nenumarate asemenea majoritati ad-hoc pe diverse prevederi bugetare si sa foloseasca un partid impotriva altuia in functie de problemele care se vor ivi. Absenta unei majoritati parlamentare inseamna ca Guvernul trebuie sa faca serioase concesii opozitiei. In conditiile in care nu se mai stie cine este