Scena e generoasa. Luminile sunt difuze cand cei doi stau apropiati. Canapelele de piele sunt rosii. Amandoi poarta negru. El are o batista rosie in buzunarul de sus al hainei. Ea are un sal si pantofi cu toc.
El este Pierre, director de vanzari adjunct si sustine ca nu vrea sa posede nimic - "Asta e libertatea. Sa nu posezi nimic, dar sa-ti poti permite sa ai tot ce-ti doresti". Ea il intreaba daca isi iubeste sotia. El raspunde simplu "Am un fiu si o sotie. Oricui i se poate intampla". Ea continua cu "Nu te indragostesti niciodata de un barbat genial, te indragostesti de un barbat oarecare".
"Straini in noapte", piesa de revenire pe scena a lui Florin Piersic, s-a jucat la sfarsitul saptamanii trecute la Opera Romana. Timp de doua ore, Florin Piersic si Emilia Popescu au jucat rolurile a doi straini care s-au intalnit intr-un bar, absolut intamplator.
Personajele sunt precaute, misterioase si totusi extrem de generice. El este barbatul aflat in criza varstei mijlocii, barbatul insurat care vrea sa-si demonstreze masculinitatea, sotul care isi minte si isi insala sotia. Ea este, pe rand, fata cuminte, prostituata de lux, ziarista care face un studiu intr-o revista pentru femei. "Mastile" pe care le schimba Emilia Popescu necesita multa energie emotionala, atat din partea sa, cat si din partea publicului.
Replicile celor doi starnesc aprobari si aplauze din sala - "Suntem ca doi straini in noapte", "Ea nu se teme, el e ambiguu. Reteta sigura". Sau "ca la orice femeie singura, cei care se intereseaza de mine nu ma intereseaza si cei care ma intereseaza nu se intereseaza de mine", spune Juliette. Dar, din pacate, in viziunea lui, "fidelitatea nu e cea mai mare dovada de dragoste". "Eu aleg" rezuma atitudinea voluntara a fetei in rol de prostituata. Mai simpla e viziunea unui barbat: "Ca sa faci un copil nu e nevoie de prea multa lume. Dar ni
