Fostul preşedinte Emil Constantinescu l-a acuzat pe actualul că foloseşte abuziv Piaţa Universităţii pentru întrunirile sale publice. Moralmente, e de părere dl Constantinescu, preşedintele Băsescu n-are dreptul să-şi dea întîlnire aici cu reprezentanţii naţiunii care vor să-i asculte raportul trimestrial. De ce n-ar avea dreptul preşedintele să-şi dea întîlnire cu cetăţenii la Universitate? Deoarece, afirmă iritat dl Constantinescu, Băsescu s-ar fi aflat în gruparea celor care poartă răspunderea primei mineriade. Adică, preşedintele de azi a fost subsecretar de stat în Ministerul Transporturilor în guvernul Petre Roman. Nu contează că Băsescu se ocupa atunci de transporturile navale şi că, după cum se ştie, minerii n-au venit la Bucureşti cu barca. A făcut parte din camarilă, aşadar să nu se mai apropie de Piaţa Universităţii. Aş aprecia indignarea dlui Constantinescu, chiar dacă mi se pare exagerată, dacă aş uita că Traian Băsescu a fost ministrul Transporturilor în trei guverne care au primit binecuvîntarea domniei sale, cînd era preşedintele României. Pe atunci dl Constantinescu nu s-a declarat oripilat nici de Băsescu şi nici, mai ales, de Petre Roman pe care l-a uns cu prezidenţiala sa mînă ministru de Externe în Cabinetul Isărescu.

E adevărat că Traian Băsescu nu şi-a instalat biroul ministerial în Piaţa Universităţii, totuşi sila mult mai proaspătă atunci a dlui Constantinescu faţă de camarilă ar fi trebuit să-l împingă măcar la un tărăboi declarativ, dacă nu putea să-l respingă pe Băsescu de pe lista miniştrilor. Cu acelaşi aer solemn şi deloc contrariat, dacă vă amintiţi, d-sa l-a uns ministru de Externe şi pe dl Petre Roman, premier în timpul mineriadei din 13-15 iunie 1990.

Înţeleg, pînă la un punct, sentimentele şi raţionamentul dlui Constantinescu. În 1990, Băsescu nu era de partea golanilor, aşa că actualul preşedinte n-ar avea dreptul să