Editura Cartea Românească a publicat, recent, cu o largheţe greu de înţeles un tratat esoteric plin de inepţii, de un irezistibil comic involuntar, intitulat Matricea G/C şi subintitulat Roman cognitiv, poem cosmologic şi eseu koantic. Autorul, criticul literar Ioan Buduca, plictisit probabil de literatura română contemporană, s-a apucat să recenzeze opera lui Dumnezeu, aceea creată în şapte zile (luând în considerare şi ziua de odihnă).

Lipsa unei pregătiri ştiinţifice serioase nu-l face pe autor să aibă o anumită sfială atunci când se pronunţă în probleme de fizică cuantică. Cu aplombul cu care Gigi Becali a declarat, la o emisiune TV, că n-a auzit de Nichita Stănescu şi că nici nu-l interesează cine e, Ioan Buduca îl contrazice, încă de la prima pagină, pe Einstein, pretinzând că teoria relativităţii este greşită. Apoi aduce în discuţie o particulă subcuantică, G, invenţie a sa, despre care crede că populează întregul univers.

Particulele G revin apoi obsedant în demonstraţiile fantasmagorice din care se compune cartea. Autorul le defineşte şi redefineşte, desfăşurând în gol ritualul gândirii ştiinţifice:

"Încât celulele G (de energie zero) ce au a fi? Ferestre ale Multiuniversului prin care putem privi, dar nu simultan prin toate. Cum ne-am întors privirea la dreapta, stânga s-a imaginarizat. Cum ne-am uitat în sus, jos a devenit imaginar."

Treptat, ajungem să ne reprezentăm particulele G ca pe nişte musculiţe supărătoare, care, o clipă dacă nu suntem atenţi, imaginarizează totul. Astfel încât nu este exclus ca, după ce terminăm de citit cartea, să ajungem să mergem pe stradă mişcându-ne capul repede-repede, când la stânga, când la dreapta, pentru a nu le lăsa nesupravegheate pe aceste particule.

Problema este însă că nu e deloc uşor de dus până la sfârşit lectura unei asemenea cărţi. Ioan Buduca prepară un cocteil din filosofia