Guvernul actual de la Moscova, dominat de fosti ofiteri de Securitate, a lansat o campanie istorico-social-educativa prin care proslaveste realizarile “epocale” ale presedintelui Vladimir Putin, justifica centralizarea puterii politice la Kremlin si glorifica noul regim autoritarist, pe care il defineste ca “democratie suverana”. In propaganda oficiala, termenul denota o forma de guvernare strict necesara pentru imputernicirea Federatiei Ruse, pentru restabilirea demnitatii nationale si pentru curmarea “haosului” politic postcomunist, fara a permite interventii din strainatate. Elita politica de la Kremlin argumenteaza ca, pentru a mentine spiritul unitatii nationale, Rusia trebuie sa se dezvolte in cadrul unui sistem politico-social propriu, fara confruntari sterile intre partide politice distincte, fara mass-media independente si fara o societate civila neaservita. “Silovikii” din anturajul lui Putin pretind ca acest fel de regim este cel mai potrivit pentru curmarea anarhiei istovitoare din perioada de tranzitie postcomunista, pentru minimalizarea vulnerabilitatii geopolitice a tarii si pentru asigurarea securitatii intr-un stat cu teritorii vaste in Europa si Asia. Presedintele Putin a declarat ca statul trebuie sa mentina un rol dominant in economie deoarece, in caz contrar, bogatiile naturale ale Rusiei ar fi delapidate de capitalistii hrapareti, cu consecinte devastatoare pentru economia nationala, asa cum s-a intamplat in anii 1990. In propaganda oficiala, fostii ofiteri KGB, GRU si FSB, plasati de Putin in majoritatea functiilor importante ale regimului actual, sunt prezentati publicului ca monumente de integritate, mari patrioti si garanti ai securitatii Federatiei Ruse. In realitate, “democratia suverana” promulgata grandilocvent de cei de la Kremlin reprezinta numai un model iluzoriu care, in loc sa promoveze interesele nationale ale Rusiei, serveste inte