8 ianuarie 1985

Mi-am luat rămas bun de la colegii de la România literară. Bineînţeles, Valeriu şCristeaţ lezat personal de plecarea mea ca şi când i-aş fi făcut-o lui în mod special. Raicu mai apropiat, mai tandru şi supărat, în principiu. Dinescu s-a instalat, a făcut deja nişte declaraţii trufaşe, că n-are chef să lucreze. Eugen Simion ne duce cu maşina până la Casa Scriitorilor. La "Secolul" se lucra la machetă. Frig. Plină de zel, am luat deja de la Iorgulescu două articole despre Istrati şi nişte fotografii. Hăulică mă primeşte plin de reproşuri: "Am citit azi noapte până la patru dimineaţa cartea ta! Te-ai dat cu muntenii ăştia! Au stricat limba! Eu, ca moldovean, nu pot să-i sufăr!" "Dar eu sunt munteancă. Şi dacă rămâneam cu ideologi ca Eminescu mai eram încă în epoca de piatră". Şora mi-a telefonat să-mi mulţumească pentru carte - el deţinea imaginea lui Rosetti pe care a lăsat-o Eminescu şi acum înţelege că altfel stăteau lucrurile. îi povestesc lui Hăulică obiecţia pe care mi-a făcut-o la Prinţ Mihalaş: "sunt toţi prea deştepţi în romanul tău! Dacă erau aşa, de ce a ieşit atât de prost?" şi răspunsul meu: Uită-te în jur la colegii noştri de la R.L. Câte inteligenţe pe m2! Raicu, Valeriu, Dimisianu, Iorgulescu etc. De ce iese R.L. atât de prost?

Hăulică e moldovean în toate - în lenea lui visătoare, în judecata lui prin cele citite. Nu e frază care să nu cuprindă un citat. Dar ne mişcăm recunoscând superioritatea ardelenilor: "sunt mai puţin deştepţi dar sunt serioşi!" spun. E de acord, dar zice că muntenii sunt isteţi şi moldovenii deştepţi. "Secolul" este invitat la reşedinţa ambasadorului RFG pentru a primi mulţumirile pentru numărul cu filmul vest-german. Sunt şi eu invitată, ba împreună cu Nicolae şManolescuţ. Obiectez: n-am lucrat la acest număr. Mi se spune că trebuie să vin, aşa e invitaţia. Toţi mă privesc cu dragoste şi Cristina Hăuli