Capul Serviciului Bande
Pavel Aranici, fiul bucataresei Iuliana, un fel de ilegalista - pentru ca a oferit mancare gratis unor tovarasi in vremea razboiului intr-un mic restaurant de langa Biserica Minoritilor din Cluj, iar apoi, mutata la Sibiu, si-a pus la dispozitie locuinta de langa Podul Mincinosilor pentru "intalniri conspirative" ale comunistilor -, s-a intors de pe front fericit. Mai intai pentru ca scapase cu viata, apoi pentru ca era mai putin nedumerit decat camarazii sai in legatura cu ceea ce vedea in jur. El insusi fusese un mic "ilegalist", carand de la o adresa la alta pachetele al caror continut nu-l stia, citise manifestul lui Marx si ii fusesera prelucrate intr-o pivnita, de cateva ori, directivele Partidului. Chiar daca luptase pe Frontul de Est, nu a facut-o, dupa cum ne asigura in dosarul sau de cadre cativa fosti colegi combatanti, cu tragere de inima; pe deasupra, "s-a comportat civilizat cu populatia sovietica". Ei bine, aceasta secventa "de front" din viata sa scapa oricarui control al istoriei, care aici se strecoara pe partea nevazuta a Lunii. Sau a lumii.
Pavel, fiul bucataresei, primeste imediat, mai ales in urma insistentelor mamei, sarcini pe linie de partid, fiind "promovat in activ, lucrand ca activist la diferite organe judetene si raionale". Peste ani, mai bine zis in zilele noastre, sotia sa Elisabeta isi aminteste, subtiata de batranete si sufocata parca de un fotoliu prea mare pentru trupul ei mic, ca sotul, pe care il asteptase apasata de prezenta tulbure si posesiva a soacrei bucatarese, a fost mai intai trimis ca activist instructor pe linie de propaganda la Cisnadie, unde se pare ca a obtinut rezultate bune - pentru ca acestea (probabil la ele adaugandu-se relatiile mamei cu fostii ilegalisti) l-au recomandat pentru ocuparea unui post mai important. Asa cum o releva datele cu privire la vechimea sa in m
