„Filosofia Upanişadelor“, de Paul Deussen
Traducere din limba germană de Corneliu Sterian
Editura Herald, 2007
E cea mai dificilă carte pe care o prezint în această rubrică - nu doar pentru că tratează despre un subiect, azi, esoteric, ci chiar pentru nivelul de, scuzaţi, aprehendare al unui „recenzent“ obişnuit. Cine nu a auzit de Upanişade? A auzit cineva ceva? Până şi miştocarii care-şi potrivesc tirul maliţios pe cel care îndrăzneşte azi să vorbească public de gândirea orientală consimt că e „problem“ important. Vorba lui Eminescu: pentru omul inteligent totu-i problem!
Numai că Paul Deussen (1845-1919), marele filosof şi orientalist german, este mai mult decât un om inteligent. Dacă spunem că a fost coleg de şcoală primară cu Nietzsche nu înseamnă decât să vulgarizăm o activitate şi chiar un destin, nu numai cultural, care trece dincolo de simpla apartenenţă la o castă a „geniilor“ care schimbă din când în când percepţia asupra culturii universale. Totuşi, altceva îi leagă pe cei doi importanţi filologi şi gânditori asupra rostului omului pe pământ (şi poate şi… dincolo): au abandonat împreună aceeaşi facultate! Evident, deşi e un fapt istoric aparent reprobabil, ăst exemplu trebuie tratat… serios!
Însă, realmente, destinul său este strâns legat de cel al lui Nietzsche, cel care l-a ajutat, după examenul de doctorat de la Marburg din 1879, să-şi găsească un post de profesor particular pe lângă o familie de ruşi. De acolo şi până la Geneva, unde devine docent al tinerei facultăţi din oraşul lui Calvin, nu va mai fi decât un pas. Unul strălucit însă, până la obţinerea agregaturii la Berlin, iar apoi a funcţiei de profesor titular la Kiel, în 1889. Era anul în care în România se stingea un mare împătimit al Upanişadelor, nimeni altul decât, «prăfuitul» azi, Mihai Eminescu. Deussen, mare cunoscător al sanscritei, cu activitate profesora
