Dumitru Gorzo este unul dintre cele mai des pronuntate nume de artisti romani. Cel putin in ultima vreme, castiga premii, scandalizeaza, ocupa spatii ample in presa, adica e pe val. Din ce directie bate vantul, numai controversatul artist stie.
- Spune, Dumitru Gorzo, ce-ai facut in vara asta?
- Am lucrat. Am dus la bun sfarsit vreo trei proiecte, niste expozitii, am fost un weekend pana in Vama Veche intr-o tabara, unde, desi am dormit cinci ore pe noapte si am stat la cort, am sentimentul ca a fost o vacanta. Am debutat, apoi, alaturi de Gili Mocanu cu o expozitie la Viena, a urmat una la care au fost invitate Romania si Bulgaria, ultimele intrate in Uniunea Europeana, si apoi o tabara la Avrig, la resedinta de vara a baronului Von Brukenthal, cu zece pictori. Tabara a fost usor atipica, pentru ca artistii romani, atunci cand merg in tabara, parca au luat vacanta, merg nu ca sa munceasca, ci sa se distreze. Dimpotriva, la Avrig s-a lucrat foarte mult. La final s-au acordat trei premii in prima faza, dupa care s-a acordat si al patrulea, ce consta intr-o calatorie in Elvetia, cu facilitarea unor intalniri cu galeristi importanti si curatori elvetieni.
- Cum este privita arta ta in strainatate? Ai expus in Austria, Elvetia, Germania...
- Probabil cu un soi de curiozitate.
- Esti o curiozitate chiar si pentru ei?
- Cred mai curand ca arta oricarui estic, daca pot inca folosi acest termen, e o curiozitate pentru ei. Probabil ca, intr-un fel, sunt privit cu o anume curiozitate. De obicei, expozitiile mele se bucura de destul de multa atentie. E drept ca, in ceea ce am expus pana acum, nu ma ocupam de lucruri grave, de abuzuri, nu erau chestiuni care sa aiba vreo tangenta cu politicul. Era discurs plastic pur, fara accente caracteristice intr-o directie sau alta. Si mai trebuie sa adaug ceva: in Romania, eu nu am facut niciodata
