Studiul isi propune analiza implicatiilor pe care alegerea unui papa polonez in 1978 le-a avut asupra sistemului comunist in ansamblul sau. Analiza este realizata pe trei niveluri intre care poate fi identificata o stransa corelatie: particularitatile Poloniei (rolul religiei catolice, relatia dintre stat si societate), conciliul Vatican II (adaptarea mesajului Bisericii la problemele contextului, afirmarea viitorului papa) si Karol Wojtyla insusi. Analiza se limiteaza la perioada cuprinsa intre alegerea sa in scaunul lui Petru (1978) si tentativa esuata de asasinare (1981) care marcheaza punctul culminant al relatiei suveranului de la Vatican cu lumea comunista si care, in lumina celor mai recente cercetari in arhivele sovietice, reconfirma rolul Papei in caderea comunismului.
In realizarea studiului s-a urmarit exploatarea in cea mai mare parte a unor resurse bibliografice netraduse in limba romana. De asemenea, s-a optat pentru lucrari publicate inainte de 1990. Departe de a neglija riscurile care decurg dintr-o astfel de optiune, metoda are avantajul de a releva pertinenta analizelor inca din momentul in care evenimentele se aflau in curs de desfasurare, actorilor si interpretilor acelui moment lipsindu-le perspectiva pe care o avem astazi asupra ultimelor doua decenii.
Studiul combina autori occidentali si autori polonezi care, printre altele, au impreuna punctul comun de a fi cunoscut la fata locului realitatea pe care o descriau, fie la Gdansk (Timothy Garton Ash, Jean-Yves Potel, Adam Michnik), fie la Vatican (Ernest Milcent, Jean Bourdarias). Pentru rigurozitatea demersului, interpretarile sunt confruntate cu apelul la resursele primare (prima enciclica a Papei Ioan Paul al II-lea "Le rédempteur de l’homme si alte scrisori, omilii disponibile in arhiva de pe site-ul Vaticanului).
Evitand pretentia unei analize exhaustive, demersul de fat
