Reclame interbelice (1938-1943) şi dinperioada comunistă(1961-1978) sunt proiectate pănă duminică, incepănd de la 4 octombrie la Sala Eforie a Cinematecii Romăne. Cu statut de document, unele dintre ele sunt semnate de cineaşti consacraţi din interbelic.
Reclame interbelice (1938-1943) şi dinperioada comunistă(1961-1978) sunt proiectate pănă duminică, incepănd de la 4 octombrie la Sala Eforie a Cinematecii Romăne. Cu statut de document, unele dintre ele sunt semnate de cineaşti consacraţi din interbelic.
In comunism, sistem politic şi economic care s-a inchis asupra sa insuşi pentru a controla totul mai bine, reclamele, specifice mediului economic capitalist sunt o prezenţă aparent absurdă. Cum la fiecare categorie de produse oferta era extrem de redusă, limitată la unul, două, trei produse, reclamele par fără obiect. Un grup de instanţe centralizate (Romănoexport din cadrul Ministerului Comerţului Exterior sau Comisia de Stat a Planificării) se ocupa de comanda şi producţia de reclame. Acestea aveau in realitate un rol propagandistic ori de ipostaziere a unor realizări ale regimului, noul oraş, noul Bucureşti şi cartierele sale muncitoreşti, noul stil de viaţă al proletariatului şi al ţărănimii inregimentate in cooperative şi inscrise pe drumul intrecerii socialiste. Omul de tip nou. Legată de glamoor-ul lumii capitaliste, reclama comunistă era un hibrid care aducea impreună, intr-un mod hilar valorile a două lumi aflate in antiteză. Peste tot se simte cenzura şi acea "political correctitude" faţă de dezideratele scrise sau nescrise ale Partidului. "Reclamele de atunci erau similare cu filmele de companie de astăzi. Nu erau neapărat destinate publicului larg, se vizionau in cercuri restrănse. Era comandă de la guvern pe atunci să nu se scrie anul pe multe dintre ele. Nici autorii nu se treceau, cu excepţia celor din anii â30-â40", a declara
