- Diverse - nr. 191 / 6 Octombrie, 2007 Cartea, constand, in principal, dintr-un periplu dialogal intre cei doi protagonisti si parintele consilier, dr. Remus Onisor, este preludiata de cuvantul omagial al Inalt Prea Sfintitului Parinte Andrei (in fapt, un preafrumos, respectuos, meritoriu si reparatoriu gest de gratitudine oferit parintelui Ioan pentru jertfa Sfintiei Sale de slujire, suferinta, ingaduinta, vointa si credinta); urmeaza "cuvantul justificativ" al realizatorului interesantelor colocvii si, in extenso, interviurile propriu-zise, apoi anexele, care surprind prin succinta oferta documentaristica si expozeul imagistic. (…) Una peste alta, cartea este una a seriozitatii si responsabilitatii asumate si transante, axate pe rostul lealitatii, al optiunii autosacrificiale din vremea aceea, profund abundenta in caldura morala si altitudine teologala, debordand de o asteptata si confirmata vitalitate ioaniovaniana, cu accente de pretiozitate, entuziasm si veritabile productii si sugestii estetice (cand este vorba de maica Cristina). De cand parintele Ioan a fost hirotonit intru preot, se zice, pe buna dreptate, ca multe, tare multe mii de oameni din toata tara l-au cautat si ascultat, si intrebat, si admirat, cu un fior de evlavie anume. Tocmai pentru ca intreaga viata a parintelui s-a derulat sub semnul vocatiei autentice si de aici reprizele de provocare crancena din partea destinului (sau putem nuanta) _ asta, pentru ca, in conditii date, in lume Dumnezeu nu inceteaza a trimite semne si oameni in stare sa suporte capacitatea metanoica cea din ascultare, descoperire si urmare (a lui Hristos). Or, parintele Ioan a fost si este, inaintea puterilor sfinte si sfintite, ceresti, pamantesti, intr-un parcurs minunat, o constructie omeneasca facuta sa-si taca victoria, chiar si atunci cand ea a stralucit _ ca in anii de pe urma la Sfanta Manastire Recea (pentru ca pa