Gică Grecu’, regele neincoronat al pocherului caracalean din anii ’60-’70, se cuvine pomenit cu tot respectul pe care il binemerită.Boema - Un precursor: Gică Grecu’

Gică Grecu’, regele neincoronat al pocherului caracalean din anii ’60-’70, se cuvine pomenit cu tot respectul pe care il binemerită.

Â

Aflăndu-mă, eu, pe vremuri, intr-un binemeritat concediu de odihnă in Caracalul natal, nu mică mi-a fost mirarea cănd m-am pomenit invitat la Miliţia orăşenească de tov. locotenent Oprea Păsărică (pentru prieteni, Priţă). Spre a mi se oferi "un subiect pe cinste" pentru ziarul Scinteia tineretului la care cu onoare funcţionam.

Â

In biroul lui Priţă se afla un individ intre două vărste. Omul reclama faptul că, după ce fusese acostat in gara oraşului de nişte necunoscuţi care l-au invitat la o partidă de pocher, fusese furat de la obraz şi, intr-un final, aruncat in stradă fără haine, bani şi, lucrul cel mai grav, fără actele de serviciu pe care le avea cu sine. Documentele respective erau taman acelea care justificau deplasarea sa pe linie de serviciu la Caracal. Ca prin reflex, a fost rostit un nume: Gică Grecu’! Şi, deindată, un echipaj a şi plecat să il aducă la Miliţie.

Casnic. L-au adus pe Gică. "Cu ce vă pot fi de folos, stimaţi tovarăşi?" Cei astfel gratulaţi

l-au luat pe ton oficial: "Lasă glumele, nea Gică, mai bine răspunde la intrebări. Il cunoşti pe dănsul?". "Nu, vă rog frumos, nu am avut plăcerea să fim prezentaţi unul altuia. Imi permiteţi, mi se spune Gică Grecu’, pocherist in timpul liber, de profesie - casnic!"

Nici reclamantul nu dădea semne că l-ar fi cunoscut pe Gică. Pe măsură ce oaspetele venit tocmai din Capitală ca să paţă ruşinea la Caracal depăna firul istorisirilor, faţa lui Gică trecea prin toate culorile

curcubeului.

Â

ŞCOALÃ... VECHE. In final a e