La palmaresul lui, ar putea avea aere, departe de el insa o astfel de atitudine. Politicos, putin timid, desi si-a pus ghetele-n cui, Miodrag Belodedici pastreaza in ochi sclipirea aceea, neastamparul care l-a propulsat pe postul de libero la Steaua Bucuresti si apoi pe culmile fotbalului.
Rep.: Cine l-a descoperit pe Miodrag Belodedici?
Miodrag Belodedici: Cine m-a descoperit? Pai, pot sa va spun ca m-au descoperit la 14 ani, intr-un sat, langa un oras care se chema Moldova Noua, un oras minier cum e si zona aceasta, Cavnic, Baia Mare, Baia Sprie. Dupa ce am terminat opt clase, m-am inscris mai departe in clasa a noua si m-am dus sa ma inscriu la fotbal. Mi-a placut fotbalul si m-am dus sa ma inscriu. Asa m-au descoperit. A fost un antrenor, care se numea Olimp Mateescu, cu dansul am inceput sa ma antrenez la grupa de copii.
Rep.: Aveti in palmares o performanta destul de greu de egalat, doua cupe ale campionilor cu doua echipe diferite. Care a fost drumul spre aceasta performanta?
M.B.: Imi amintesc foarte bine, mie mi s-a intamplat un lucru…, ceva foarte deosebit, senzational, ceva care numai in vise credeam ca se va intampla, cand eram mic. Ca orice copil, visam ca alerg, ca joc la echipa mea de club, sa marchez goluri. Ma uitam la marii jucatori ca la niste zei. Mie mi s-a intamplat un lucru extraordinar. M-am nascut intr-un sat la granita cu sarbii. Pe timpul acela, la televizor erau patru programe sarbesti. Ne uitam si era o echipa care se numea Steaua Rosie. Am deschis ochii si am vazut-o pe Steaua Rosie. Urmarind-o, in timp ce cresteam, vedeam si programul romanesc si am am auzit de Steaua Bucuresti si mi-a placut si Steaua Bucuresti, foarte mult. Aveam doua stele, doua stele la care visam sa joc. Si am reusit, am ajuns sa joc si la unii, si la altii, mai mult, am reusit sa castig Cupa Campionilor europeni si cu unii, si cu altii
