La jumatatea secolului al XVIII-lea orasul avea un nivel igienico-sanitar deplorabil. Erau locuri in Targu-Mures unde noroaiele si gunoaiele ajungeau pana in dreptul ferestrelor, deseori locuitorii aruncand resturile din gospodarie chiar in strada. Situatia – prin posibilele ei consecinte – fiind de natura a ingrijora Curtea de la Viena, aceasta a ajuns sa impuna anumite reguli minimale menite a ridica gradul de igiena in orasele din Transilvania si implicit la Targu-Mures.

Lupta cu ignoranta a medicului Matyas

Stabilit in 1757 la Targu-Mures, medicul Matyas Istvan (1725-1802) – dupa ce catva timp a observat gradul de igiena precara al orasului – atragea atentia municipalitatii asupra unor masuri care trebuiau luate de urgenta. Printre altele, medicul a cerut autoritatilor ca "tabacarii, cojocarii, blanarii si ceilalti mestesugari cu indeletniciri rau mirositoare" sa fie asezati la marginea orasului. Matyas a mai sesizat si faptul ca foarte multi locuitori arunca gunoiul din gospodariile personale direct pe strada, ba chiar a criticat si modul defectuos in care se construiau locuintele care nu permiteau aerisirea lor. El mai cerea autoritatilor sa introduca canalizare si apa potabila facand chiar si observatia ca, citez: "…in marile orase populate si pline de fum in fiecare an mor mai multi oameni decat se nasc". Luptand cu ignoranta celor din jur, Matyas a facut o serie de observatii interesante si argumentate aratand gravele nenorociri pe care le pot aduce mlastinile de langa oras propunand asanarea lor, precum si amenajarea de cimitire la marginea orasului si interzicerea inmormantarilor in incinta bisericilor. Epidemiile din anii 1709-1710, 1717-1719 si cea din 1738-1739 erau inca proaspete in memoria locuitorilor, dar cu toate acestea mentalitatile erau greu de schimbat. Situatia era in general aceeasi in intregul Imperiu Habsburgic si drept urm