Mii de copii români trăiesc mistuiţi de dorul după părinţii plecaţi să muncească în străinătate. Suferinţa lor se termină adesea tragic. Modalităţi de combatere a fenomenului depresiv Mii de copii români trăiesc mistuiţi de dorul după părinţii plecaţi să muncească în străinătate. Suferinţa lor se termină adesea tragic. Modalităţi de combatere a fenomenului depresiv la copiii emigranţilor există, dar autorităţile nu fac nimic

Tot mai mulţi copii "orfani temporar" sunt condamnaţi la deznădejde, din cauză că autorităţile locale nu sunt interesate să aloce fonduri pentru ca ei să primească o îngrijire şi o consiliere psihologică adecvate. Există posibilităţi de depistare timpurie a copiilor depresivi care pot ajunge în situaţii-limită, dar ele încă nu au fost descoperite şi de factorii în drept să ia măsuri.

Problema copiilor de emigranţi este complet inexistentă pentru autorităţile locale. "Serviciul Public de Asistenţă Socială (SPAS) din primării trebuie să evalueze situaţia acestor copii şi să-i ajute. Dar nu prea se întâmplă acest lucru, din lipsă de bani pentru angajarea de personal specializat, spun primăriile.

La drept vorbind, SPAS se află în coordonarea Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului - instituţiile care reprezintă Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului, în teritoriu. Însă fondurile pentru funcţionarea SPAS-urilor tot de la administraţia locală vin. Aşa că degeaba le spunem noi ce să facă, dacă acolo nu există bani", explică secretarul de stat Mariela Neagu, preşedintele ANPC.

Centrele de zi - bune... dar şi foarte rare!

O soluţie pentru ca aceşti copii să-şi petreacă timpul din zi rămas după şcoală ar fi centrele de zi, în care sunt primiţi copiii străzii. "Există 300 de centre de zi, în care şi copiii emigranţilor şi-ar putea face lecţiile, ar dormi după-amiaza, ar fi supravegheaţi.