Mult timp dezavuată, pedeapsa corporală naşte discuţii printre specialiştii în pedopsihiatrie. Psihologii recomandă în unanimitate dialogul părinte-copil Năzbâtii din ce în ce mai

Mult timp dezavuată, pedeapsa corporală naşte discuţii printre specialiştii în pedopsihiatrie. Psihologii recomandă în unanimitate dialogul părinte-copil

Năzbâtii din ce în ce mai mari, încăpăţânare, note mici la şcoală, minciuni, neastâmpăr. Toate acestea sunt atributele copilăriei, însă în anumite situaţii, părinţii sunt nevoiţi să tempereze exagerările cu câte o corecţie corporală. În ultimele decenii însă, măsurile punitive în educaţia copilului sunt din ce în ce mai contestate de specialişti.

Un sondaj realizat în urmă cu câţiva ani, în Franţa, arăta că 58% din părinţi au declarat că şi-au lovit "frecvent"

copiii. 26% susţineau că n-au făcut acest lucru decât în mod cu totul "excepţional", iar 16%, "niciodată". În ceea ce priveşte modalităţile de aplicare a corecţiilor corporale, 74% din părinţi au declarat că şi-au lovit copilul "pe faţă, pe mână sau la fund", iar 26% au declarat că şi-au lovit copilul doar la fund.

Faţă de generaţiile anterioare, părinţii de astăzi apelează mai des la o formă "diplomatică" de educare a propriilor copii.

Pedopsihologii observă din ce în ce mai des că dialogul are o mai mare pondere în faţa corecţiilor corporale, faţă de anii trecuţi. "Corecţiile corporale sunt de fapt o manifestare a eşecului autorităţii parentale, remarcă Didier Pleux, doctor în psihologie şi director al Institutului Francez de Terapii Cognitive (RET) din Paris, însă autoritatea parentală nu poate există fără măsuri punitive".

Întrebarea fundamentală este legată de modul în care părinţii trebuie să aplice pedepsele şi sub ce formă. Un studiu efectuat de Francois de Singly şi Claire Galland, doi specialişti în sociologia familiei, a crei