Este, poate, necesar sa meditam asupra acestei nenorociri, sa acceptam ca o intelegem inca prea putin, sa ne preocupe sufletul copilului mai mult decit instruirea la calculator. In urma unui eveniment considerat "fapt divers", care in realitate este un fapt devenit "comun" (s-a spinzurat un baiat de doisprezece ani, disperat ca mama va pleca din nou la lucru in Italia, ca el va ramine din nou singur, separat de aceasta mama pe care o iubea cu toata puterea sufletului sau), a ramas o scrisoare naucitoare. Numai citeva rinduri, dar naucitoare (am ales bine cuvintul). Le reproduc, fiind facute publice de presa din saptamina precedenta. Asadar, inainte de a se spinzura, Mihai, un elev de doisprezece ani, a scris: ... "Cu inmormintarea mea nu o sa aveti probleme pentru ca vine omul ala cu banii pe lemne. Sora-mea, tu sa te tii de scoala. Mama, tu sa ai grija de tine, ca lumea e rea. Sa aveti grija de catel"... Acest text pare a fi decupat dintr-o pagina a lui Dostoievski. Acelasi stil, direct, simplu ca un junghi care merge la inima; meticulozitate grijulie, oarecum didactica, in orinduirea frazelor si ideilor; ca la Dostoievski, si in aceasta scrisoare se intuieste ca, dincolo de ceea ce se scrie, mai exista ceva, care tine de partea mai ascunsa a fiintei; dupa ce rinduieste totul ca un gospodar matur, apare deodata aceasta parte mai ascunsa a sufletului: "Sa aveti grija de catel" sint cuvintele care dezvaluie, in afara de Andrei cel matur, cel necajit de soarta cu suferinte care nu sint potrivite copilariei, traieste copilul Andrei, cu grija lui copilareasca: "Sa aveti grija de catel". * Nu este locul sa extind analiza acestei scrisori. Subiectul meu nu este scrisoarea. Rindurile lui Andrei sint potrivite pentru a patrunde mai bine in tragedia lui Andrei; aceasta tragedie a copilului, a adolescentului Andrei este tema tragediei copilului uitat, neglijat, lasat in plata