În ultimii doi ani, guvernele asiatice au investit 35 miliarde de dolari în bănci, proprietăţi imobiliare şi obligaţiuni Fondurile suverane se pot împărţi, în general, în două

În ultimii doi ani, guvernele asiatice au investit 35 miliarde de dolari în bănci, proprietăţi imobiliare şi obligaţiuni

Fondurile suverane se pot împărţi, în general, în două categorii, în funcţie de obiectivul principal: fondurile de stabilizare pot adopta o strategie pe termen scurt, în timp ce fondurile "pentru generaţiile viitoare" au o abordare pe termen lung.

Iar spre deosebire de băncile centrale, care tradiţional sunt limitate la investiţii în aur, titluri ale trezoreriei americane sau obligaţiuni ale unor companii cu rating maxim, fondurile suverane au o perspectivă mult mai largă: instrumente cu venit fix, acţiuni, real estate sau derivate.

Numai de la începutul anului 2006, fondurile suverane de investiţii au investit aproximativ 35 miliarde de dolari în acţiunile unor bănci internaţionale, obligaţiuni garantate cu active imobiliare sau fonduri mutuale.

Analiştii Morgan Stanley estimează că numai fondul din Singapore, Temasek, a realizat plasamente de aproape 26 miliarde de dolari, în ultimele şase luni.

Şi, aşa cum arată structura portofoliului Temasek, fondurile suverane par să prefere investiţiile în sectorul financiar sau instituţii ce au expunere pe pieţele emergente. Asta pentru că segmentele respective aduc cele mai înalte randamente.

Analistul Stephen Jen de la Morgan Stanley consideră că, pe termen lung, evoluţia fondurilor suverane va avea implicaţii monumentale pentru pieţele financiare.

Dacă până acum, fondurile suverane jucau un rol mai degrabă pasiv prin participaţiile mici pe care le deţineau în companiile occidentale şi vizau doar un profit mai mare, acum investitorii străini transformaţi din creditori în proprie