Doina Pologea a început prin a scrie proză şi reportaje pentru copii, a continuat cu poezii, pentru ca mai târziu să se oprească asupra scriiturii de teatru.

Dacă astăzi semnează scenariul unor piese pentru copii, precum „Hansel şi Gretel“, „Prinţul din piper“, „Unde se ascunde zmeul?“ sau „Buxifan“, până mai ieri ieşeau de sub peniţa sa poezii şi proză. De fapt, genurile cu care a şi debutat Doina Pologea, alături de reportajele pe care le publica în revista pentru copii Cutezătorii. Se întâmpla prin 1971, pe vremea când omul de litere de astăzi avea doar 13 ani. „Prima mea proză se numea «Picăţele»“, îşi aminteşte Doina Pologea. A fost rapid remarcată, un merit în acest sens avându-l şi scriitorul Costache Anton, autorul romanului „Seri albastre“, care a ştiut să-i aşeze materialul în pagina revistei în aşa fel încât să atragă atenţia, spre a fi citit. De aici încolo au urmat alte şi alte scriituri, „povestiri apărute în aceeaşi publicaţie, în care mai semnau copii care aveau să devină nume mari ale literaturii precum: Matei Vişniek, Gheorghe Truţă, cel care avea să scrie peste ani cunoscuta piesă, «Alice nu ştie să moară» şi alţii“, a completat Doina Pologea.

Sub îndrumarea marelui Marin Sorescu

Poeziile care au ieşit de sub peniţa sa au fost răsplătite cu premii pe la diferite cenacluri literare, concursuri ale elevilor. Şi totuşi, în anii studenţiei, cariera literară s-a frânt. Tânăra scriitoare simţea însă nevoia să creeze. Şi atunci, sub îndrumarea ziariştilor Cornel Nistorescu şi Ion Cristoiu, a reînceput să scrie reportaje, care au cucerit la publicare. Şi, totuşi, nici una dintre scrierile sale nu fusese adunată într-un volum. Acelaşi Costache Anton, care o sprijinise cu ani în urmă, avea să îi întindă şi de această dată o mână de ajutor. „În 1988 am strâns povestirile publicate în Cutezătorii, le-am adăugat altele noi şi am