...Cum altfel s-ar putea numi imaginile oribile difuzate de televiziunile noastre, ahtiate dupa senzationalul morbid (in numele audientei, desigur!), in care cativa tineri voiosi omorau prin cumplite lovituri de picior o biata pisica ratacita pe niste scari.
Cum altfel decat "Oroarea in direct" s-ar putea numi "reportajul" despre un cal alb, scheletic, abandonat la o margine de drum asfaltat si aproape omorat in bataie de catre "stapanul" sau, un cal agonizand, pe care trecatori milosi au incercat sa-l salveze, adapostindu-l intr-un fel de sopron. Numai ca veterinarul chemat de urgenta n-a venit la timp, ci abia a doua zi dimineata, dupa ce calutul a murit in chinuri groaznice! Desi a trecut ceva timp de-atunci, imaginile acestea de o cruzime neomeneasca, ne tortureaza, inca, memoria. Fireste, au fost multe reactii de infiorare si de revolta, s-au strans sute de mii de semnaturi in favoarea animalelor expuse bestialitatii omenesti, tot mai prezente in lumea noastra cea romaneasca. Abordat de cativa reporteri TV, premierul Tariceanu s-a declarat el insusi "socat" de imaginile difuzate pe micul ecran, si a promis ca in Romania "se va face ceva" pentru ca si in domeniul acesta sa devenim... "mai europeni".
Pana sa aflam de la specialisti, de la psihologi si psihiatri cum se explica "derapajul psihic" al unei parti din societatea romaneasca, cum ar putea fi "imblanzita" si anulata violenta latenta din comportamentul unor tineri, si care ar putea fi tratamentul ideal pentru niste fiinte lase, care isi razbuna nefericirile si neimplinirile chinuind si omorand animale, ne-am adresat doamnei Maria Beck, director executiv la Federatia romana pentru protectia si controlul animalelor cu intrebarea:
- Ce face o autoritate ca cea pe care o reprezentati, intr-o astfel de situatie - cand, "iesita si pe Internet", tragedia animalelor din Romania face ocol
