Zaid Faroqui, 20 de ani şi CEO al Cyquester Technology, o companie de proiectare de site-uri de Internet, a declarat: "A avea un start pe Internet este ca şi cum ai avea trupa ta - asta e teoria mea de bază". Şi prin aceste cuvinte a aruncat lumină asupra unui aspect al Zeitgeist-ului care mă măcina de - ce să spun? - cel puţin trei ani încoace. A avea propria trupă era, prin anii ’60, visul de mărire al oricărui tînăr oropsit. Era singurul mod prin care putea să-şi cîştige independenţa şi să se ridice deasupra opresorilor. Visul cu trupa a durat pînă prin anii ’80, cînd toţi puştii au început să se viseze stand-up comedians, dar puţine erau locurile unde se putea produce un comedian minor şi singurul drum către scenă sau ecran ducea prin tărîmul labirintic al serbărilor şcolare şi al concursurilor pentru tinerele talente, o maşinărie complicată care stătea tot la mîna autorităţii. Libera exprimare de sine şi potenţialul de răzvrătire nu erau posibile decît tot prin propria trupă a cîte unui puşti. Muzica, se ştie prea bine, este de partea celor precoce.

Eu vin de încă şi mai departe, de dinainte de Trupă sau Comedie, dintr-o vreme cînd drumul spre victoria împotriva adulţilor trecea prin poezie. Şi Poezia ţine partea celor precoce şi mai este şi un minunat instrument de răzvrătire, calibrat numai bine pentru a trimite săgeţi de dispreţ în chiar inima conformismului. Pe bună dreptate, muzica împreunată cu poezia vin scurt din urmă şi se coagulează în forma Visului de a Avea Trupa Ta. După cum e firesc ca televiziunea să absoarbă atît Poezia, cît şi Trupa în strălucirea ei şi să le întoarcă pe amîndouă, mărite prin puterea audienţei. Aşa cum e firesc ca Internetul să urmeze Poeziei şi Trupei, pentru că el înglobează toate felurile de media şi întoarnă răzvrătirea la izvoarele sale, informaţia pură şi nudă, nestingherită nici de referenţialitatea Poeziei