Acum peste 50 de ani, vizionari precum scriitorul britanic de literatura stiintifico-fantastica Arthur C. Clarke si inginerul de rachete germano-american Wernher von Braun au prezentat o serie de pasi necesari calatoriei omului in spatiul cosmic. Clarke si-a expus ideile in cartea "Explorarea spatiului", aparuta in 1951, iar propunerile lui von Braun au aparut in mai multe articole publicate de revista Collier’s.

Cativa ani mai tarziu – intr-adevar, s-au implinit 50 de ani de atunci – URSS a lansat primul satelit orbital, inaugurand era spatiala. La o jumatate de secol de la acel eveniment putem spune ca multe elemente ale viziunii originale au fost confirmate, altele au esuat, iar surprizele nu au fost putine.

Atunci cand propunerile lor au aparut pentru prima data, Clarke si von Braun s-au lovit de un zid al scepticismului. In viziunea publicului, calatoriile spatiale erau de domeniul stiintifico-fantasticului, o forma de amuzament popular fara sanse reale de concretizare.

Dar Clarke, von Braun si altii au perseverat. Ei au prezis ca vom lansa sateliti, vom trimite oameni in zboruri orbitale, vom asambla o mare statie orbitala in spatiu, vom construi navete spatiale reutilizabile si telescoape spatiale si vom duce oameni pe Luna, Marte si Venus.

Clarke a explicat cum ar putea oamenii sa construiasca satelitii de comunicatie. Von Braun a prezis ca fortele militare vor folosi platforme orbitale pentru a observa miscarile de trupe si a preveni atacurile-surpriza. Toate aceste viziuni au aparut inainte ca primul satelit artificial sa fie lansat.

In 1959, oficiali ai NASA au asimilat majoritatea acestor pasi ca parte a strategiei lor pe termen lung. URSS si SUA s-au angajat intr-o cursa a trimiterii primului om pe luna.

Sprijinul guvernamental pentru realizarea acestor viziuni l-a inspirat pe regizorul britanic Stanley Kubr